Printre prieteni sau simpli cunoscuti, am auzit de multe ori intrebarea aceasta: De ce sa fiu voluntar?. Ca elevi sau studenti, avem multe alternative de petrecere a timpului liber, motiv pentru care avem nevoie de motivatii puternice cand alegem sau nu voluntariatul. E important sa stim, in primul rand ce inseamna sa fii voluntar.

Ma voi referi, in continuare, la sensul de voluntar ca persoana care activeaza pentru o cauza, intr-o organizatie sau asociatie fara a astepta o recompensa materiala.

Atat in liceu, cat si din primul an de facultate, eu am ales sa fiu voluntar. De altfel, pana si acum, pe langa serviciu, fac activitati de voluntariat. Motivele s-au schimbat de la o perioada la alta, si la fel si “castigurile” mele din voluntariat.

In liceu, am fost voluntar intr-o organizatie ecologica din orasul meu natal. Intai impinsa de parinti, apoi pentru ca imi placea colectivul, am ramas in organizatie timp de 3 ani. Datorita activitatii mele acolo, am calatorit prima data in afara tarii, am cunoscut tineri de varsta mea din alte 5 tari, am participat la o scriere de finantare, am realizat materiale de promovare pentru ONG si am prezentat activitatile nostre in cateva editii ale unui Festival Local. Uitandu-ma in urma (sau connecting the dots, cum ar spune Steve Jobs :P), in “Năsâpişte” am tinut prima prezentare in fata unui public si mi-am dat seama ca imi place si mi se potriveste. Acum lucrez in training.

Cu ce am ramas? Am ramas cu o dragoste si un respect mare fata de natura (Organizatia din care faceam parte este una cu specific turistic si ecologic), cu cateva cunostinte care imi completeaza foarte bine reteaua de contacte, cu prieteni si cu 4 experiente internationale (schimburi de tineret) care mi-au largit mult orizontul cunoasteri. Pe langa acestea, experienta de voluntariat din liceu m-a format ca tanara activa in societate. Apoi, la facultate, mi-a fost mult mai usor sa ma integrez ca voluntar si sa fac fata proiectelor in care m-am implicat.

Cand am venit in Cluj, imi doream foarte mult sa cunosc oameni noi si sa am o ocupatie in afara facultatii. Auzisem de la o prietena de AIESEC si mi-am luat un formular de aplicare. Am fost acceptata in organizatie si activitatea de acolo mi-a marcat 3 ani, sau toata viata de studenta. Am investit mult timp, energie, minte si pasiune in tot ce am facut acolo. De multe ori, cand ajungeam acasa seara, dupa 5-6 ore de munca pe proiecte, ma intrebau parintii mei, de ce fac atatea lucruri gratis. Pentru mine raspunsul era clar: pentru ca imi place, ma simt utila si ma ajuta sa capat experienta. Mai greu era sa le explic lor ce fel de experienta castig si de ce e atat de important pentru mine… cred ca undeva prin anul 2, am reusit si asta.

Cu ce am ramas? Cred ca cel mai sincer raspuns e ca cei mai buni prieteni de astazi sunt tineri pe care i-am cunoscut in aceasta organizatie. Asta e clar castigul personal cel mai valoros. Un lucru esential castigat sunt si abilitatile sociale: munca in echipa, capacitatea de a comunica eficient si spiritul de organizare. In toate contactele cu mediul profesional, aceste abilitati au fost un mare atu pentru mine. Dupa ce m-am anagajat, aceste abilitati au fost baza pe care am construit o atitudine proactiva si pozitiva privind munca, atitudine apreciata de sefi, colaboratori sau colegi si care mie mi-a usurat munca. In AIESEC am auzit prima data de “leadership”, “corporate responsibility” sau “talent management” (cred ca aici as putea enumera multe alte concepte pe care le-am descoperit), am condus echipe si proiecte, am invatat sa privesc o organizatie la nivel de ansamblu si mai ales am descoperit trainingul, atat din perspectiva de participant cat si de formator.

Dupa terminarea facultatii, in timpul masterului, am avut primul job: intr-un ONG. De data aceasta, nu mai eram eu voluntar, dar lucram doar cu voluntari. Experientele din Năsâpişte si AIESEC mi-au fost, nu doar cele mai bune referinte pentru angajatorul meu, dar si cele mai utile experiente pentru mine, in conducerea a doua echipe de cate 13-15 tineri si organizarea a proiecte si evenimente cu bugete de mii de euro. Chiar si acum, cand lucrez intr-o companie si nu mai interactionez cu voluntari la serviciu, stiu sa privesc fiecare sarcina ca pe o experienta de invatare si imi gasesc motivatia pentru a lucra cu zambetul de buze, exact cum faceam ca voluntar.

Revenind la intrebarea de la care am pornit: “De ce sa fiu voluntar?” imi propun sa raspund doar gandindu-ma la experienta mea.
– Fii voluntar pentru a cunoaste tineri care au aspiratii si dorinte asemanatoare tie, de la care poti invata.
– Fii voluntar pentru a descoperi ce te pasioneaza, care sunt activitatile care te fac sa pierzi notiunea timpului.
– Fii voluntar pentru a-ti dezvolta abilitati sociale si practice.
– Fii voluntar pentru a contribui la societatea in care traiesti.
– Fii voluntar pentru a te diferentia!
– Fii voluntar pentru a te distra!

Ilinca

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *