“Nu vreau sa fiu comun. Aceasta este spaima sufletului si a trupului meu”. A spus-o Mircea Eliade. Dar am gandit-o si eu. E si spaima ta, stiu. Si e din nou luni, zi de scoala, nici nu ai chef sa te duci; in casti, Chirila empatizeaza cu tine inca de aseara “Nu am chef azi/ Nu am chef de nimic…”. Te intrebi necontenit cum ar putea sa te scoata ziua asta din anonimat. Pentru unii e mai usor. De exemplu pentru baiatul fermecator din clasa vecina, seamana leit cu Edward Cullen. Simpla lui prezenta a vrajit jumatate din fetele din scoala. Mai exista apoi, probabil in fiecare clasa, cate un coleg care se face remarcat provocand-o pe profa de religie cu opiniile lui, se declara ateu desi nu e, atragand atentia tuturor. Si atunci toti colegii stiu ca el nu este comun.

Fiecare generatie isi provoaca astfel profii. Si parintii. Chiar si psihologii se declara nedumeriti cu privire la comportamentele lor imprevizibile si contradictorii. Asa sunt adolescentii, frumosi, nebuni si enigmatici. As defini adolescenta ca fiind varsta pleopelor catifelate batand ba in cafeniu ba rozuliu si a ochilor scanteind sub bretonul asimetric. A pasilor plini de chemari si a exuberantei trezita din nimic. Si a primului sarut furat la coltul blocului, inainte de inserare. As mai defini-o ca fiind varsta tepilor dati cu gel. Si a muschilor perfecti sub geaca de scoala. A MacBook-ului la subrat si a castilor in urechi. A buzz-urilor pe mess si a facebook-ului verificat pe iPhone de minim 4 ori in timpul orei de mate, asa pe ascuns sub banca, in timp ce profa explica ceva cu combinnari de 2 luate cate 2. Exact asta verificai si tu pe facebook: cine cu cine s-a mai combinat. Apoi prefacandu-te atent, iti rezemi capul in palma si o privesti pe ea -colega cea mai atragatoare din clasa- cum scrie, pana se suna de iesire. Ora de fizica trece la fel. Mai bine ar preda profa despre forta de atractie. A invata orice altceva la fizica e inutil. La biologie tot asa. Vocea profului abia se aude, venind parca de undeva de departe, in timp ce mintea ta e ocupata cu valuri de ganduri paralele despre vreun nou gadget sau vreo fata, si inima plina de “sad, mad, bad, glad feelings”.

Conform dictionarelor cuvantul adolescenta vine din latinescul “adolescere” care inseamna a creste. A creste se refera nu numai la schimbarile fizice ci si la transformarile care apar in plan psihologic si intelectual in aceasta perioada a vietii. Adolescenta se manifesta aproximativ intre 12 -22 de ani reprezentand trecerea dinspre copilarie spre perioada adulta. In plan fizic este marcata de o dezvoltare accelerata a corpului, a oaselor si a musculaturii. Necesita un comportament alimentar si fizic echilibrat pentru o dezvoltare armonioasa.

In plan psihologic este caracterizata ca fiind perioada cea mai puternica din punct de vedere emotional. De aceea si cea mai captivanta. Un adolescent e puternic animat de aventuri la limita imposibilului si oricand dispus la riscuri pentru placeri de moment, e dornic sa guste din tot ceea ce este nou ori interzis si dornic sa sparga tipare, razbunandu-si astfel setea de a fi neinteles. Ca spor de complicatie, marilor elanuri li se adauga dramele varstei, toanele, nesiguranta, intrebarile fara raspunsuri, sentimentul de a fi neintelesi ori marginalizati. Acestea sunt insotite de nevoia de impartasire a sentimentelor, nevoia de prietenie si de reciprocitate afectiva. Relatia cu ceilalti, si cercul social vor avea o influenta imensa asupra modului in care se contureaza personalitatea.

La nivel intelectual se dezvolta inteligenta si imaginatia si apare preocuparea pentru dezvoltarea personalitatii si propria devenire. Unii aleg clubul, altii taberele de vara/iarna cu caracter educational unde intalnesc alti tineri inteligenti de aceeasi varsta. Au parte de programe de dezvoltare personala foarte benefice pentru conturarea personalitatii lor, unde sunt incurajati intr-un mod creativ sa-si descopere si sa-si defineasca propriile valori si pasiuni, si sa-si contureze propria identitate.

Nu stim care e momentul exact in care am devenit adolescenti, sau cum, doar ne-am trezit intr-o dimineata strabatuti de o serie de emotii nebanuite, pentru care nu ne pregatisem. Nu stim nici cand  se termina aceasta etapa: poate dupa bac, sau dupa ce intri la facultate sau doar cand o termini, sau poate doar in dimineata in care astepti la casierie sa achiti primele facturi. Singura certitudine ramane faptul ca este cea mai tulburatoare si fascinanta etapa a tineretii noastre.

Andreea.

3 responses to “Adolescenta

  1. Fantastic items from you, man. I’ve take note your stuff previous to and you’re just extremely fantastic. I actually like what you have obtained right here, certainly like what you’re saying and the way in which wherein you are saying it. You are making it enjoyable and you continue to care for to keep it smart. I cant wait to learn far more from you. That is actually a tremendous site.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *